Se afișează postările cu eticheta Moldova. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Moldova. Afișați toate postările
13 august 2013
Despre activitățile bloggerilor din Moldova
Cu ceva timp în urmă descopeream ce înseamnă bloggingul. Pentru mine, a fi blogger înseamnă să fii la curent cu o mulțime de evenimente, să știi ce se întâmplă în lumea internautică și să scrii despre acestea din prisma propriei opinii.
Ceva mai târziu, am decis să-mi fac și eu blog. Ca să scriu și să văd reacțiile oamenilor. Primul meu interes a fost cel sportiv - să văd câți oameni îmi vizionează postările. Apoi, scriam doar pentru mine și am transformat blogul într-un jurnal al propriilor gânduri, care trebuiau expuse literar.
Pe urmă am văzut că bloggerii se împart în categorii. Sunt cei care scriu despre politică, cei care scriu despre modă, cei care scriu despre culinărie, sport, media sau dragoste și cei care scriu despre tot. Cineva din bloggeri spunea că nu te poți numi blogger dacă scrii despre tot. E absurd. E ca și cum ai zice că nu te poți numi jurnalist dacă scrii sau faci materiale despre tot. Aici am simțit tangența dintre jurnaliști și bloggeri.
Diferența dintre aceste două îndeletniciri este echidistanța. Nu poți fi jurnalist dacă-ți expui propria opinie la radio, tv sau în online, decât dacă ești un editorialist și exprimi opinia împărtășită de întreaga redacție. La fel, un blogger nu se poate numi blogger dacă ar fi echidistant față de ceea ce se întâmplă în societate.
Asemănarea ar fi că atât jurnaliștii, cât și bloggerii scriu. Iar ceea ce scriu este făcut public. Și bloggerii, și jurnaliștii culeg informații, au surse, au cititori și platforme de exprimare - fie paginile de ziar, fie sticla, radioul sau paginile de internet.
Ceea ce este minunat în această simbioză este faptul că bloggerii tind să ajungă în presă, iar jurnaliștii au propriile bloguri în care-și expun propriile păreri. E un ciclu de activități și informații din care au de câștigat foarte mult consumatorii. Aceștia pot să-și formeze o închipuire mai amplă și mai aproape de realitate vizavi de ce se spune că se întâmplă. Și asta e ciotka.
Bloggerii sunt mai activi decât jurnaliștii. Mai rar vezi campanii solidare între companiile media, mai rar vezi jurnaliști din diferite instituții să conlucreze în realizarea diferitor evenimente, mai rar vezi ca un jurnalist să se bucure pentru altul.
Chiar dacă de cele mai multe ori cei mai mulți dintre bloggeri urmăresc scopuri înguste, aceștia dau dovadă tot mai des că pot realiza lucruri frumoase. Drept exemplu ne servesc campaniile și evenimentele organizate cu participarea bloggerilor. Ei devin o forță în realizarea unei imagini a unui politician, a unei companii sau a unei acțiuni publice. Ei înșiși realizează evenimente.
N-o să stau să-i enumăr pe cei mai populari dintre bloggeri, mă tem să fiu incorect. Dar am să enumăr câteva din acțiunile care mie, personal, îmi plac.
1. Offline-urile cu persoanele publice
Cu toate că aceste evenimente sunt organizate mai mult pentru PR, ele mie îmi plac pentru solidaritatea creată între bloggeri. Nu mă refer la faptul că toți scriu același lucru. Mă refer la faptul că foarte mulți dintre bloggeri își tăguiesc colegii care au participat la eveniment. Vom vedea foarte des „Despre eveniment a scris și X, Y, Z.” - ceea ce în presă nu am văzut vreodată. Ceea ce nu-mi place la acest gen de evenimente e faptul că ele sunt organizate de unu - doi bloggeri care aleg ceilalți bloggeri participanți la eveniment. Deseori, sunt aleși bloggeri „comozi”. Scriu asta pentru că am citit mai multe „răzvrătiri” ale bloggerilor ignorați.
2. „Redescoperă Moldova”
Din câte știu eu - au fost două ediții. Prima în 2012, a doua - anul acesta. Desigur, e o idee excelentă, benefică pentru Moldova și turismul din țara noastră. Cele mai multe dintre merite îi pot fi atribuite unui
singur blogger - Eugen Luchianiuc, cel care și-a bătut capul și a organizat cum a știut mai bine această aventură. La una dintre „sub”-ediții, Redescoperă Moldova. Cahul am pariticipat și eu. Mi-a plăcut, a fost corect, din punctul meu de vedere, a fost interesant, a fost bine. Ce nu mi-a plăcut în cadrul acestui proiect e faptul că pentru ceva oferit cu titlul „gratuit”, chipurile, unii bloggeri și-au ascuns demnitatea în portbagaj și au uitat cum murdăreau cu „rahat” unul din partenerii evenimentului.
3. Apariția bloggerilor în presă
Tot mai des sunt invitați bloggerii să-și expună opinia la TV, radio și pe paginile unor ziare. De la scandaluri politice până la evenimente mondene, bloggerii „specializați” participă mândri la dezbaterile publice. Și această activitate este benefică pentru consumatorii de informații. Opinii proaspete, reprezentative pentru tineri, corecte și, la prima vedere, „împotriva tuturor” contribuie la fenomenul numit pluralism de opinii și asta e bine. Ce nu-mi place în comportamentul unor bloggeri este lipsa de utilitate. Da, sunt și din acei care vin cu soluții, propuneri, idei încurajatoare, care aleg o parte a baricadei și luptă, într-un fel, pentru o cauză sau alta, dintre acei care lasă în umbră propriul interes și scot la iveală interesul pentru problema discutată. Alții, însă, apăruți în presă, au bifat doar un punct în propria lor realizare. Posibil, au mai câștigat câțiva bănuți pentru intervenție, au adoptat o poziție care nu spune nimic și pleacă acasă cu ideea că au câștigat în imagine. Eu cred că opinia expusă într-un spațiu cu un rating mai mare decât propriul blog, trebuie să elucideze un conflict interior, o nedumerire a celor care te privesc, ascultă sau te citesc. Dacă nu poți formula o asemenea opinie, mai bine te limitezi la propriul blog. (Asta în cazul în care nu ești „eroul principal” al discuției din presă).
4. Top-urile făcute de bloggeri
Uneori, ești sătul să urmărești date oferite de oficialități, specialiști, sondaje sau oameni de știință. Câteodată mi se pare interesant să aflu un top argumentat al politicienilor din viziunea unui blogger. Alteori, poate fi util să citești o explicație a fenomenului sforăit, a întrebării de ce fetele iubesc bărbații sau de ce cineva a ales să călătorească în Burkina Faso. Ceea ce nu-mi place în unele top-uri e lipsa argumentelor și implicarea prea personală. Cum n-ar fi, e o expunere publică.
Dragi bloggeri, baftă în continuare și nu încetați să vă perfecționați. Revoluționa-ți-vă lumea! ;)
Ceva mai târziu, am decis să-mi fac și eu blog. Ca să scriu și să văd reacțiile oamenilor. Primul meu interes a fost cel sportiv - să văd câți oameni îmi vizionează postările. Apoi, scriam doar pentru mine și am transformat blogul într-un jurnal al propriilor gânduri, care trebuiau expuse literar.
Pe urmă am văzut că bloggerii se împart în categorii. Sunt cei care scriu despre politică, cei care scriu despre modă, cei care scriu despre culinărie, sport, media sau dragoste și cei care scriu despre tot. Cineva din bloggeri spunea că nu te poți numi blogger dacă scrii despre tot. E absurd. E ca și cum ai zice că nu te poți numi jurnalist dacă scrii sau faci materiale despre tot. Aici am simțit tangența dintre jurnaliști și bloggeri.
Diferența dintre aceste două îndeletniciri este echidistanța. Nu poți fi jurnalist dacă-ți expui propria opinie la radio, tv sau în online, decât dacă ești un editorialist și exprimi opinia împărtășită de întreaga redacție. La fel, un blogger nu se poate numi blogger dacă ar fi echidistant față de ceea ce se întâmplă în societate.
Asemănarea ar fi că atât jurnaliștii, cât și bloggerii scriu. Iar ceea ce scriu este făcut public. Și bloggerii, și jurnaliștii culeg informații, au surse, au cititori și platforme de exprimare - fie paginile de ziar, fie sticla, radioul sau paginile de internet.
Ceea ce este minunat în această simbioză este faptul că bloggerii tind să ajungă în presă, iar jurnaliștii au propriile bloguri în care-și expun propriile păreri. E un ciclu de activități și informații din care au de câștigat foarte mult consumatorii. Aceștia pot să-și formeze o închipuire mai amplă și mai aproape de realitate vizavi de ce se spune că se întâmplă. Și asta e ciotka.
Bloggerii sunt mai activi decât jurnaliștii. Mai rar vezi campanii solidare între companiile media, mai rar vezi jurnaliști din diferite instituții să conlucreze în realizarea diferitor evenimente, mai rar vezi ca un jurnalist să se bucure pentru altul.
Chiar dacă de cele mai multe ori cei mai mulți dintre bloggeri urmăresc scopuri înguste, aceștia dau dovadă tot mai des că pot realiza lucruri frumoase. Drept exemplu ne servesc campaniile și evenimentele organizate cu participarea bloggerilor. Ei devin o forță în realizarea unei imagini a unui politician, a unei companii sau a unei acțiuni publice. Ei înșiși realizează evenimente.
N-o să stau să-i enumăr pe cei mai populari dintre bloggeri, mă tem să fiu incorect. Dar am să enumăr câteva din acțiunile care mie, personal, îmi plac.
1. Offline-urile cu persoanele publice
Cu toate că aceste evenimente sunt organizate mai mult pentru PR, ele mie îmi plac pentru solidaritatea creată între bloggeri. Nu mă refer la faptul că toți scriu același lucru. Mă refer la faptul că foarte mulți dintre bloggeri își tăguiesc colegii care au participat la eveniment. Vom vedea foarte des „Despre eveniment a scris și X, Y, Z.” - ceea ce în presă nu am văzut vreodată. Ceea ce nu-mi place la acest gen de evenimente e faptul că ele sunt organizate de unu - doi bloggeri care aleg ceilalți bloggeri participanți la eveniment. Deseori, sunt aleși bloggeri „comozi”. Scriu asta pentru că am citit mai multe „răzvrătiri” ale bloggerilor ignorați.
2. „Redescoperă Moldova”
Din câte știu eu - au fost două ediții. Prima în 2012, a doua - anul acesta. Desigur, e o idee excelentă, benefică pentru Moldova și turismul din țara noastră. Cele mai multe dintre merite îi pot fi atribuite unui
singur blogger - Eugen Luchianiuc, cel care și-a bătut capul și a organizat cum a știut mai bine această aventură. La una dintre „sub”-ediții, Redescoperă Moldova. Cahul am pariticipat și eu. Mi-a plăcut, a fost corect, din punctul meu de vedere, a fost interesant, a fost bine. Ce nu mi-a plăcut în cadrul acestui proiect e faptul că pentru ceva oferit cu titlul „gratuit”, chipurile, unii bloggeri și-au ascuns demnitatea în portbagaj și au uitat cum murdăreau cu „rahat” unul din partenerii evenimentului.
3. Apariția bloggerilor în presă
Tot mai des sunt invitați bloggerii să-și expună opinia la TV, radio și pe paginile unor ziare. De la scandaluri politice până la evenimente mondene, bloggerii „specializați” participă mândri la dezbaterile publice. Și această activitate este benefică pentru consumatorii de informații. Opinii proaspete, reprezentative pentru tineri, corecte și, la prima vedere, „împotriva tuturor” contribuie la fenomenul numit pluralism de opinii și asta e bine. Ce nu-mi place în comportamentul unor bloggeri este lipsa de utilitate. Da, sunt și din acei care vin cu soluții, propuneri, idei încurajatoare, care aleg o parte a baricadei și luptă, într-un fel, pentru o cauză sau alta, dintre acei care lasă în umbră propriul interes și scot la iveală interesul pentru problema discutată. Alții, însă, apăruți în presă, au bifat doar un punct în propria lor realizare. Posibil, au mai câștigat câțiva bănuți pentru intervenție, au adoptat o poziție care nu spune nimic și pleacă acasă cu ideea că au câștigat în imagine. Eu cred că opinia expusă într-un spațiu cu un rating mai mare decât propriul blog, trebuie să elucideze un conflict interior, o nedumerire a celor care te privesc, ascultă sau te citesc. Dacă nu poți formula o asemenea opinie, mai bine te limitezi la propriul blog. (Asta în cazul în care nu ești „eroul principal” al discuției din presă).
4. Top-urile făcute de bloggeri
Uneori, ești sătul să urmărești date oferite de oficialități, specialiști, sondaje sau oameni de știință. Câteodată mi se pare interesant să aflu un top argumentat al politicienilor din viziunea unui blogger. Alteori, poate fi util să citești o explicație a fenomenului sforăit, a întrebării de ce fetele iubesc bărbații sau de ce cineva a ales să călătorească în Burkina Faso. Ceea ce nu-mi place în unele top-uri e lipsa argumentelor și implicarea prea personală. Cum n-ar fi, e o expunere publică.
Dragi bloggeri, baftă în continuare și nu încetați să vă perfecționați. Revoluționa-ți-vă lumea! ;)
23 februarie 2013
Moldova, cum poate fi mai bună
 |
| Moldova trebuie să prospere! Foto: Modova TeIubesc |
Consider că pentru prosperarea țării noastre e nevoie de Unire. Și nu una cu România sau Rusia, sau una cu Uniunea Europeană. Dar o Unire între noi, cetățenii Republicii Moldova. E nevoie de însușirea unui profund sentiment de patriotism anume față de teritoriul dintre Prut și Nistru, anume față de strămoșii, de părinții și copiii noștri. Pentru asta cred că e necesară
1. Revenirea tuturor moldevenilor de peste hotare.
Acest pas ne-ar mobiliza, am putea creea lucruri frumoase în baza experienței căpătate în țările europene, asiatice sau nord-americane. Întoarcerea în țară e importantă pentru copiii care cresc fără părinți, care nu au parte de acea căldură și educație din partea celor care le-au dat viață. Întoarcerea în țară e importantă pentru economia Moldovei, pentru creșterea randamentului muncii și pentru stabilirea ordinii în societate. Astfel, cei care vor veni (moldoveni cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani) vor face posibilă
2. Dezvoltarea afacerilor în sfera productivității și serviciilor.
Cu toții știm că majoritatea moldovenilor plecați peste hotare (care nu și-au cumpărat case și mașini în leasing) au ceva bani puși deoparte. Revenind în țară, asociindu-se, pot realiza idei mărețe ce le-ar aduce atât lor, cât și comunității în care vor trăi beneficii esențiale. Vor creea locuri de muncă, vor dinamiza viața de la sate, le pot industrializa, transformându-le în localități de prestigiu. Pe scurt, își pot face viața pe care și-au dorit-o înainte de a pleca.
În Moldova e dezordine. Atât gunoiști neautorizate, cât și oameni murdari la comportament creează această mizerie care ne face să roșim.
3. Creșterea amenzilor și educarea spiritului civic.
Frica este cea mai eficientă metodă de educare. Trebuie să recunoaștem că, dacă nu ne-am teme de unele consecințe, am face multe prostii. Am deveni nebuni. Amenzile care ne-ar face să ne temem că mâine nu vom avea bani de o pâine sau frica de a fi privați de libertate, cu siguranță ne-ar face mai disciplinați. Știu că în situația în care ne aflăm și din cauza neîncrederii în autorități sau din cauza corupției este greu să realizăm acest pas sau această metodă, dar ar fi suficiente câteva exemple semnificative de combatere ale acestor vicii. Nu credeți, oare, că dacă vor fi pedepsiți drastic câțiva dintre înalții funcționari corupți și câțiva dintre cei care dau mită, societatea se va autoeduca?
Și-n țară ar trebui mai multe și mai de amploare acțiuni de genul HAI, MOLDOVA!
4. Promovarea în școli și acasă a valorilor socio-umane.
La moment, în instituțiile de învățământ are loc Goana după Note. Se pune accent pe cunoștințe superficiale și nu pe dezvoltarea copiilor ca viitori cetățeni activi. Dacă în școli, acasă, în cercuri restrânse, în rețelele de socializare, pe bloguri, în ziare, la TV s-ar promova mai des valori precum adevărul, ajutorul reciproc, hărnicia, modul sănătos de viață, respectul față de sine și apropiați, generațiile ce vin din urmă vor trăi mult mai bine.
5. Eliminarea conflictelor etno-lingvistice.
Probabil, am să repet ce am zis în primul aliniat despre unire însă, cred că e necesar de explicat. Moldova niciodată nu a fost mai dezbinată de aceste criterii decât acum. Eu cred că a venit timpul să punem capăt neînțelegerilor și să ne dăm seama că putem trăi decent și fără orgolii prostești. Avem drept exemplu Canada, o țară în care există două limbi oficiale și o mulțime de națiuni prezente pe teritoriul ei. Acolo este prosperitate, se înregistrează creșteri economice, lumea vrea să trăiască în acel stat. Ceea ce nu se întâmplă la noi. Bine, nu vreau să dau vina doar pe această problemă și nu insist ca rusa să fie declarată limbă oficială, dar trebuie să credem că dacă ne-am înțelege mai bine unii pe alții, dacă n-ar exista bariere în comunicare și stabilirea relațiilor din cauza acestor conflicte, iarăși, Moldova ar trăi mai bine. Suntem supărați că rușii nu ne vorbesc limba, dar le dăm noi oare exemplu de o vorbire corectă? De fapt, vorbitorii de limbă rusă au făcut deja primul pas înscriindu-și copiii în școli cu predare în limba română. Cei care trăiesc pe teritoriul Moldovei ar trebui să-și dea seama că e în interesul nostru ca popor, ca personalitate aparte să ne dezvoltăm capacitățile lingvistice ținând cont că în lume mai trăiesc circa 170 milioane de vorbitori de l.rusă și 30 milioane de vorbitori de l.română. Și, în cele din urmă, important e să aibă loc comunicarea.
Ruși, învățați româna!
Moldoveni, deveniți exemple!
Nu în ultimul rând,
6. Dezvoltarea personală.
„Учиться, учиться, и еще раз учиться!”, e fraza lui Lenin care nu a fost, probabil, înțeleasă corect și nu a fost implementată de moldoveni, cu toate că toți au auzit-o. Probabil, atunci când ești matur ai atâtea griji pe cap încât nu mai ai timp să citești un ziar, o carte, un studiu sau o biografie. Însă cât ești tânăr sau copil, când ai 5 minute libere - te poți informa, poți acumula informații, în loc să tragi din țigară, să „tusești” prin cluburi. Avem nevoie și de astea uneori, dar nu cred că e cazul să exagerăm.
Putem împinge țara înainte numai dacă noi vom fi buni, dacă noi ne vom autoperfeționa, dacă vom fi cu adevărat specialiști în ceea ce facem. Așa se clădește un stat prosper.
(*ca bonus)
7. Împrumutarea exemplelor pozitive.
Nu trebuie să reinventăm ceva nou în comportament sau atitudine, nu trebuie nici să ne naștem din nou ca să fim mai buni. Avem atâtea exemple de comportamente exemplare: americanii în sfera afacerilor și antreprenoriatului, japonezii în devotament, muncă și onestitate, nemții în punctualitate, thailandezii în cultură și tradiții (aici și noi suntem buni). Ar fi foarte bine să deprindem calitățile acestor popoare, să aducem câte un reprezentant al acestor națiuni în toate localitățile Moldovei și să învățăm de la ei cât pot ei să ne ofere.
În loc de încheiere:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)