Moldova, cum poate fi mai bună

Moldova trebuie să prospere!
Foto: Modova TeIubesc

   După cum am promis în unul din articolele precedente, astăzi voi enumera câțiva pași care, în opinia mea, sunt necesari dezvoltării Republicii Moldova și îmbunătățirii nivelului de trai al moldovenilor.

Consider că pentru prosperarea țării noastre e nevoie de Unire. Și nu una cu România sau Rusia, sau una cu Uniunea Europeană. Dar o Unire între noi, cetățenii Republicii Moldova. E nevoie de însușirea unui profund sentiment de patriotism anume față de teritoriul dintre Prut și Nistru, anume față de strămoșii, de părinții și copiii noștri. Pentru asta cred că e necesară
    1. Revenirea tuturor moldevenilor de peste hotare.
Acest pas ne-ar mobiliza, am putea creea lucruri frumoase în baza experienței căpătate în țările europene, asiatice sau nord-americane. Întoarcerea în țară e importantă pentru copiii care cresc fără părinți, care nu au parte de acea căldură și educație din partea celor care le-au dat viață. Întoarcerea în țară e importantă pentru economia Moldovei, pentru creșterea randamentului muncii și pentru stabilirea ordinii în societate. Astfel, cei care vor veni (moldoveni cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani) vor face posibilă
   2. Dezvoltarea afacerilor în sfera productivității și serviciilor.
Cu toții știm că majoritatea moldovenilor plecați peste hotare (care nu și-au cumpărat case și mașini în leasing) au ceva bani puși deoparte. Revenind în țară, asociindu-se, pot realiza idei mărețe ce le-ar aduce atât lor, cât și comunității în care vor trăi beneficii esențiale. Vor creea locuri de muncă, vor dinamiza viața de la sate, le pot industrializa, transformându-le în localități de prestigiu. Pe scurt, își pot face viața pe care și-au dorit-o înainte de a pleca.

În Moldova e dezordine. Atât gunoiști neautorizate, cât și oameni murdari la comportament creează această mizerie care ne face să roșim.
   3. Creșterea amenzilor și educarea spiritului civic.
Frica este cea mai eficientă metodă de educare. Trebuie să recunoaștem că, dacă nu ne-am teme de unele consecințe, am face multe prostii. Am deveni nebuni. Amenzile care ne-ar face să ne temem că mâine nu vom avea bani de o pâine sau frica de a fi privați de libertate, cu siguranță ne-ar face mai disciplinați. Știu că în situația în care ne aflăm și din cauza neîncrederii în autorități sau din cauza corupției este greu să realizăm acest pas sau această metodă, dar ar fi suficiente câteva exemple semnificative de combatere ale acestor vicii. Nu credeți, oare, că dacă vor fi pedepsiți drastic câțiva dintre înalții funcționari corupți și câțiva dintre cei care dau mită, societatea se va autoeduca?
Și-n țară ar trebui mai multe și mai de amploare acțiuni de genul HAI, MOLDOVA!

    4. Promovarea în școli și acasă a valorilor socio-umane.
La moment, în instituțiile de învățământ are loc Goana după Note. Se pune accent pe cunoștințe superficiale și nu pe dezvoltarea copiilor ca viitori cetățeni activi. Dacă în școli, acasă, în cercuri restrânse, în rețelele de socializare, pe bloguri, în ziare, la TV s-ar promova mai des valori precum adevărul, ajutorul reciproc, hărnicia, modul sănătos de viață, respectul față de sine și apropiați, generațiile ce vin din urmă vor trăi mult mai bine.

   5. Eliminarea conflictelor etno-lingvistice.
Probabil, am să repet ce am zis în primul aliniat despre unire însă, cred că e necesar de explicat. Moldova niciodată nu a fost mai dezbinată de aceste criterii decât acum. Eu cred că a venit timpul să punem capăt neînțelegerilor și să ne dăm seama că putem trăi decent și fără orgolii prostești. Avem drept exemplu Canada, o țară în care există două limbi oficiale și o mulțime de națiuni prezente pe teritoriul ei. Acolo este prosperitate, se înregistrează creșteri economice, lumea vrea să trăiască în acel stat. Ceea ce nu se întâmplă la noi. Bine, nu vreau să dau vina doar pe această problemă și nu insist ca rusa să fie declarată limbă oficială, dar trebuie să credem că dacă ne-am înțelege mai bine unii pe alții, dacă n-ar exista bariere în comunicare și stabilirea relațiilor din cauza acestor conflicte, iarăși, Moldova ar trăi mai bine. Suntem supărați că rușii nu ne vorbesc limba, dar le dăm noi oare exemplu de o vorbire corectă? De fapt, vorbitorii de limbă rusă au făcut deja primul pas înscriindu-și copiii în școli cu predare în limba română. Cei care trăiesc pe teritoriul Moldovei ar trebui să-și dea seama că e în interesul nostru ca popor, ca personalitate aparte să ne dezvoltăm capacitățile lingvistice ținând cont că în lume mai trăiesc circa 170 milioane de vorbitori de l.rusă și 30 milioane de vorbitori de l.română. Și, în cele din urmă, important e să aibă loc comunicarea.
Ruși, învățați româna!
Moldoveni, deveniți exemple!

Nu în ultimul rând, 
   6. Dezvoltarea personală.
„Учиться, учиться, и еще раз учиться!”, e fraza lui Lenin care nu a fost, probabil, înțeleasă corect și nu a fost implementată de moldoveni, cu toate că toți au auzit-o. Probabil, atunci când ești matur ai atâtea griji pe cap încât nu mai ai timp să citești un ziar, o carte, un studiu sau o biografie. Însă cât ești tânăr sau copil, când ai 5 minute libere - te poți informa, poți acumula informații, în loc să tragi din țigară, să „tusești” prin cluburi. Avem nevoie și de astea uneori, dar nu cred că e cazul să exagerăm.
Putem împinge țara înainte numai dacă noi vom fi buni, dacă noi ne vom autoperfeționa, dacă vom fi cu adevărat specialiști în ceea ce facem. Așa se clădește un stat prosper.

(*ca bonus)


   7. Împrumutarea exemplelor pozitive.
Nu trebuie să reinventăm ceva nou în comportament sau atitudine, nu trebuie nici să ne naștem din nou ca să fim mai buni. Avem atâtea exemple de comportamente exemplare: americanii în sfera afacerilor și antreprenoriatului, japonezii în devotament, muncă și onestitate, nemții în punctualitate, thailandezii în cultură și tradiții (aici și noi suntem buni). Ar fi foarte bine să deprindem calitățile acestor popoare, să aducem câte un reprezentant al acestor națiuni în toate localitățile Moldovei și să învățăm de la ei cât pot ei să ne ofere.

În loc de încheiere:
                              

(despre) Migrația moldovenilor peste granițe

    Majoritatea moldovenilor spun că au plecat peste hotare de nevoie. Că Moldova, patria lor, nu le oferă nimic - nici locuri de muncă, nici perspectivă, nici condiții, nici securitate. 

Dar voi ce oferiți Moldovei?!


   Foarte mulți au muncit aici, fie că au avut grijă de cetățenii țării însănătoșindu-i, fie că au contribuit la socotirea banilor, fie că au ajutat la distribuirea produselor, bunurilor și altor necesități. Au plecat. La fel de mulți, fără cale de întoarcere. Și-au găsit în Țările Străine locuri mult mai confortabile, locuri care au fost create nu de ei, ci de stăpânii acestor țări. Au mai revenit pe-acasă. Unii și-au luat familiile, alții au lăsat copii în țară și-au plecat din nou să muncească. Să-i întrețină pe cei rămași aici.

   Cu adevărat, cei plecați au contribuit la crearea bunăstării celor de aici. Cu adevărat, și-au luat mașini scumpe. Cu adevărat au construit case și au trăit mai bine. Cu adevărat, au semănat invidie în rândurile semenilor săi. Astfel societatea de aici se întâlnește cu o barieră pusă de societatea de acolo. Barieră pusă în calea dezvoltării țării și poporului nostru. Cei mai „îndrăzneți” dintre moldoveni au ales să rămână acolo din diverse motive - Pentru că văd nivelul de trai de acolo peste al nostru, pentru că de fiecare dată când se întorc acasă sunt iritați de fărădelegi, corupție și de mizeria de pe străzi. 

   În orice caz, din punct de vedere material, modul de viață al moldovenilor s-a îmbunătățit substanțial odată cu migrarea acestora peste hotarele țării. Din punct de vedere spiritual însă, stările moldovenilor au avut de suferit enorm. Soții și soțiile, mamele și fiicele, tații și feciorii, cu toții s-au abătut de la normalitate și relațiile lor au devenit ostile și nepotrivite dezvoltării. Vorbim acum despre o dezvoltare, care statului nostru, îi este vitală din mai multe puncte de vedere. Politic. Social. Economic.

  Întrebarea care apare tot mai des în societate este „De ce moldovenii nu revin acasă?!”. Nu pot să greșesc generalizând, dar sunt un grup de migranți moldoveni care aleg să rămână în străinătate din simplul motiv că acolo este mai bine. Mai bine ca în țara de origine, mai bine ca acasă. Nu pot să nu mă gândesc de ce moldovenii refuză în a crea condițiile care și le doresc - la ei acasă, în țara lor, pentru strănepoții noștri? Din ceea ce cunosc, am înțeles că moldovenii rămân acolo pentru șansă. Au acea șansă de a se simți cineva, de a se simți, oarecum, importanți. Aici, în Moldova, ești privit cu ochi de dușman pe stradă, în instituțiile de stat și în unele private. În străinătate toți îți zâmbesc, toți se oferă să te ajute și ești mereu încurajat. Oricum, ești privit ca un străin.

  Nu cred că reușesc să structurez bine ideile, dar am vrut să spun că cei care refuză să facă ceva pentru Moldova, pentru acest neam cu o istorie frumoasă, cu locuri minunate, cu oameni care, în adâncul sufletului, știu, în adevăratul sens al cuvântului, ce înseamnă omenia, ospitalitatea, ajutorul și dăruirea de sine, sunt niște oameni care nu știu a lua o atitudine față de națiune, căci fiecare dintre noi ne naștem cu obligația morală de a contribui la prosperarea propriului poporului.

   În fine, ar fi minunat să vedem și partea bună a acestei migrări. Cum am spus mai sus, pe lângă nenorocirile care s-au întâmplat și efectele care se vor resimți ulterior, avem o situație îmbunătățită a nivelului de trai, avem o experiență și cunoștințe dobândite în urma călătoriilor peste hotare, DE CE NU AM CONTRIBUI CU TOȚII, ÎMPREUNĂ, LA PROSPERAREA ȚĂRII, la numele și dezvoltarea cetățenilor ei?! Am putea, dar pentru asta ar trebui să revenim acasă!

P.S: articolul următor va fi despre cum am putea îmbunătăți starea și imaginea Moldovei.