Avortul - necesitate sau păcat?!

John Milton spunea că Femeia este o greșeală acceptabilă a Naturii. Însă care sunt cele mai dese și cele mai grave greșeli făcute de o femeie? Poate că se îndrăgostesc prematur și suferă în singurătate, poate că aleg să se combine nepotrivit și sunt mereu provocatoare. Poate că iubesc prea mult copiii încât uneori îi îndepărtează cu dragostea lor…iar alteori…îi omoară înainte de a se naște. Avortul este o crimă văzută diferit de societate. Pentru unii reprezintă o scăpare, pentru alții – păcatul suprem.


Statisticile arată că, anual, în Republica Moldova, se produc în jur de 15 000 de avorturi. Este o cifră foarte mare pentru o populație ca cea a Moldovei. Tot mai mulți specialiști își expun opiniile referitor la riscurile de după procesul de expulzare a fătului din cavitatea uterină, așa cum i se mai spune avortului. Infertilitatea, cancerul de col uterin, sănătatea psihică deteriorată, toate acestea pândesc femeile de fiecare dată când ele iau asemenea decizii.


Lipsa unei cariere sau a unei situații financiare bune te pot împinge spre avort. Lipsa de încredere, de susținere sau lipsa unui tată responsabil influențează direct decizia fiecărei femei asupra pruncului ce deja îl poartă sub inimă. Nu există timp sau loc potrivit pentru a naște, așa cum nu există mame tinere sau mame bătrâne. Există doar mame și atât.

2012, iarna

În nopți de ger, cu cer senin și lună plină,

Când lemnele trosnesc pe foc,

Eu lângă mine am minune.

Nici gânduri, membre, ochi sau buze nu vor să stea pe loc.

Nu am nici somn și nici un aer negru,

Există doar un sunet orb

Și liniștea ce mă aprinde,

Învăluit, profund atins de enigmaticul meu dor.

E ea, perfecta-mbrățișare, magnet al sufletului meu.

E ea, prea-dulce nebunie ce de tratat e greu.

E un desert fără cireșe amare.

E-un cer senin, iar eu – un soare ce apare.

E zi, e noapte, e dimineață...

   Tot mai des aud întrebări: Ce este viața?, Ce e moartea?, Ce-i iubirea?, Ce este fericirea? - întrebări care nu știu dacă-și vor afla vreodată răspunsurile, dar care-și află mereu rostul în viețile oamenilor în clipe de adîncă meditație. Chiar eu pun astfel de întrebări oamenilor pe care-i știu și care nu-i știu, oamenilor bătrâni, copiilor, deștepților, proștilor, femeilor, bărbaților, celor săraci și celor bogați. Întrebări care nu au propriile răspunsuri, dar ne deschid ochii în fața altor aspecte, aruncă o rază de lumină peste alte întrebări cu răspunsuri fixe. Uneori aceste întrebări umaniste, filozofice, dacă vreți, ne dau algoritmi bine gândiți în rezolvarea unui impas, unei probleme; ne ajută să atingem scopuri, ne motivează, ne animă...

   În serios sau mai în glumă, mă apuc uneori să formez numere la întâmplare, cu gândul de a întreba persoana de la celălalt capăt al firului dacă știe răspunsul la unele din aceste întrebări; uneori poate se ivesc și alte scopuri, alteori apar alte întrebări , câteodată ies discuții frumoase, uneori - urâte, dar fiecare conversație mă face mai sigur, mai pregătit, mai bun. Unii îmi dau răspunsuri proprii, alții împrumutate, unii atât de simple și banale, alții destul de pompoase și originale. O să înșir câteva răspunsuri de la ultima mea „vânătoare”:

   CE ESTE FERICIREA?!

- scărpinare pentru fiecare mâncărime;
- atunci când ești cu cei pe care-i iubești;
- e ceva măreț, ce nu se știe dacă va fi cunoscut vreodată;
- fericirea e făcută din vise împlinite;
- mult soare, mult zâmbet și oameni dragi alături;
- satisfacerea idealurilor, valorilor și principiilor în viață;
- fericirea - o avalanșă de clipe ce ne bat mereu la ușă, etc.