Cum va fi 2013

apasă play

   De fiecare dată când începe un an nou arunc o privire în viitor, peste fiecare lună, peste fiecare anotimp. Cred că iarna asta va fi una frumoasă. Cu soare. Cu fulgi. Cu dragoste. Cu începuturi. Primăvara va aduce acea verdeață revigoratoare. Acea prospețime de care nu poți să te ascunzi. Cu siguranță voi găsi o pădure în gura noastră de rai din care să culeg flori, în care să urlu ca un nebun și...poate să-mi petrec o noapte în răcoarea razelor de lună. Vara va fi una nebună. Temperatura de afară va fi amplificată de grija examenelor, de organizarea balului și de nopțile în care dorm...fără plapumă. Vara va fi anotimpul în care voi pătrunde în interiorul meu pentru a scoate cele mai productive decizii. Toamna nu știu cum va fi. Probabil cu frunze galbene. Sau poate cu străzi ale altor orașe. Sau poate, cine știe...solitar în Chișinău. Și va veni o iarnă nouă. Una în care voi face totalurile unui 2013 plin. Dar până atunci mai este.

    2013 - În societate
Se prevăd crearea unor noi relații. Productive. În urma cărora se vor crea evenimente interesante. Cu unele poate chiar vom intra în istorie. Vor fi testate legături, prietenii, idei, potențe, influențe, creații. Se va încerca ascensiunea. Anul acesta cu mai mult tupeu. Vor fi urmărite activități, grupuri, acțiuni, procese și va fi pusă la încercare capacitatea de muncă. Vor exista schimbări în urma cărora lumea își va da seama că trebuie să fie mai bună. Sau mai rea. În dependență de caz. Radicalizarea, în acest an, va fi evidentă, fie că e vorba de idei și concepte sau acțiuni și strategii. Se anunță o creștere în „bicepși” (sens metaforic).

  2013 - Sănătate
Din punct de vedere al modului de viață, lucrurile vor sta mai bine decât în anul precedent. Sportul și mâncarea sănătoasă vor ademeni cei 100 de ani ai existenței mele pe pământ :D. Vor fi efectuate examene medicale doar pentru a fi siguri că mă simt excelent.  Răsfățurile matinale cu raze de soare vor reda tenului un aspect sănătos și mereu proaspăt. Respectarea orelor de somn vor contribui la crearea echilibrului mental și emoțional. Da, va fi foarte bine.

  2013 - Carieră
Creații, creații și iarăși creații. Activitatea în diferite domenii va aduce perspective și realizări noi. Munca pentru oameni va aduce multe beneficii personale, iar experiența dobândită va aduce realizări mai mari. Pe plan profesional e posibilă situarea în extreme. Pe de o parte va fi nevoie de superiori, pe de altă parte va fi nevoie de o echipă luată sub conducere. În ambele cazuri, stăpână pare a fi libertatea. 2013 reprezintă un început, unul cu bază bună.

  2013 - Dragoste
În acest an va domina maturitatea relațională. Acea maturitate în care îndrăzneala de a fi copil va fi la ea acasă. Acea maturitate în care responsabilitățile fac viața mai frumoasă. Momentele romantice nu sunt reprezentate de banalități, iar noile abordări ale persoanei iubite vă vor face fericiți. Sclipirea din ochi persistă și anul acesta. 

    Anul care vine dansează pe ritmuri de muzică, sare, sparge tipare, frici. Ne aduce oportunități, ne aruncă provocări, ne pune bariere, ne dă aripi să zburăm peste ele.

Let's get started for life! 

Furtună în Chişinău

     E furtună în Chişinău. Oameni uzi continuă să alerge prin ploaie căutând un adăpost pentru a evita vreo hipotermie sau o răceală. Vântul aduce stropii de ploaie în rafale. Nedumeriţi, trecătorii nu ştiu încotro s-o ia. Instinctele sunt cele care coordonează acţiunile celor plouaţi şi speriaţi de mişcările copacilor ce se îndoaie asemenea unor paranteze.


     Să conduci pe asemenea furtună e ca şi cum te-ai juca "De-a Baba Oarba", pentru că cel mai bine vezi la 2 metri, iar mai departe e ceaţa printre care se văd luminile gălbui ale colegilor de trafic. Acum e cel mai uşor să nimereşti într-un accident sau să vezi unul.


    Intru într-o parcare aşa cum fac mai mulţi dintre şoferii care gândesc lucid şi nu se grăbesc în vreo oarecare parte. Scot un pix şi-o foaie. Îmi notez ce văd şi scriu aceste rânduri. Stau pe 100.9. Radioul prinde bine. N-a fost atins de furtună. Observ pleonasmul prezentatoarei şi zâmbesc. Descărcările electrice rozovesc şi albăstresc cerul, iar eu clipesc gândindu-mă că urmează să ne ne luăm zborul, apoi să ne trezim într-o altă galaxie :) . Ploaia, însă, reduce turaţiile, cerul se deschide la culoare, iar eu mă pornesc la drum.


     Merg şi mă gândesc la ea - cea care mă lasă, de fiecare dată când pleacă, cu o greutate uşor transportabilă ce se aşează în jurul pieptului făcându-se simţită prin fiecare respiraţie. Vreau să-i vorbesc, să-i spun cum a fost azi, dornic s-o văd cum mă ascultă cu interes.


     Ştiu că mă îndrept spre o destinaţie în care ea nu mă aşteaptă, dar mi-aş fi dorit. Ştiu că fără ea totul mi se pare o plutire în abis, iar ea e punctul meu de orientaţie. Niciuna din poveştile care s-au scris până acum nu au puterea să descrie alchimia dintre Eu şi ea.


     Volanul îmi mângâie mâna dreaptă, mână care nu demult era mângâiată de mâna ei. Sau de chipul ei...sau de oricare parte a corpului ei. Ferestrele asudă şi încep să apară inscripţiile făcute cu ceva timp în urmă. "Te iubesc", "eşti perfectă...pentru mine", iar eu subscriu: "treizeci şi două"...zile rămase până la revederea ei.
   
     Aprind aerul condiţionat şi aştept să se încălzească. Semaforul arde roşu. Îi scriu un sms. Răspunsul primit mă bucură, având parcă proprietatea de-a-mi umple golul aşteptării. Şi-i spun fără să ştie, s-audă sau să afle: "n-ai vrea să încetezi să te mişti acolo-n colţ de suflet, în partea stângă, jos, sub inimă unde ţi-e locul?!".


     Tăcere. Drumul continuă. Privesc spre zare şi, la graniţa norilor ce acoperiseră Chişinăul, e senin. Eu voi ajunge acolo. Acolo unde norii nu vor mai fi un paravan al gândurilor mele.


     Aici, drumul parcă nici n-a fost udat. Pot să accelerez în voie. Privirile mi se-ndreaptă spre locuri unde aş fi putut sta cu ea. Culcaţi pe-o pătură, să râdem, să privim cerul, să urmărim apusul. Se face seară. Stau sub stele, care, parcă spălate de ploaie, strălucesc mai tare. Vântul îmi adie părul, iar eu îi spun parcă mi-ar fi alături:
Noapte bună,
Te iubesc!

Supradoză de F 63

  

   Nu demult, oficial, dragostea a fost declarată o boală. Organizația Mondială a Sănătății a ajuns la asemenea concluzie după cercetări acerbe și experimente imperturbabile, cred eu.

     Și nu o oarecare boală, ci una mentală. Din cap se pornește totul. După ce am fost făcuți cu toții psihopați, am stat să mă gândesc dacă n-o fi adevărat. Și…cam așa e. Avem cu toții tulburări de afectivitate cauzate de persoane dragi. Devenim dependenți după ceva timp minunat petrecut lângă oameni frumoși la chip și personalitate. Suferim de insomnii și ne schimbăm brusc dispoziția. Avem comportamente ciudate. Devenim mai miopi, declarând că femeia de lângă noi e cea mai frumoasă și surzi, ignorând replici de genul: „nu e pentru tine”.

     Transformată din sentiment în boală, iubirea pare să aibă cea mai mare popularitate printre maladii. Într-un mod cât se poate de firesc, ea pare să aibă drept victime pe fiecare dintre noi. La ce intensitate e trăită/simțită/tratată, ea pare să fie cea mai dorită betejeală. Și, la cât de mare e inima noastră (pentru că, drept urmare a activității creierului, F 63 influențează direct mușchiul cardiac), ea pare să ne „lovească” doar o dată cu adevărat și la intensitate maximă.

     Aș putea spune că e unica boală „cu coaie”, pentru că ne joacă un milion de feste, ne pune la încercare, pleacă, se întoarce, iar pleacă, se face comodă în creier și lasă urme adânci (în trecut, pe corp, în minte și comportament).

Din propria experiență, risc să afirm că iubirea e asemănătoare cu gripa. Zburătoarele pasiuni și scurtele aventuri pot fi asociate cu o răceală neînsemnată. Amorezările și obsesiile depresive ar putea fi acea stare incipientă a gripei când avem nevoie de aspirină, paracetamol, septolete și analgetice. Această etapă e cunoscută de 98% dintre pământeni, iar medicamentele sus-numite sunt înlocuite cu întâlniri fugare, flirturi, săruturi și relații scurte de suplinire a necesităților fizice și, hai să zicem, morale/spirituale. Ultima etapă, cea cronică, se caracterizează printr-un dramatism tragic, aș zice eu. Ori persoana iubită moare, ori pleacă forțată de părinți, destin sau circumstanțe geo-politice. În consecință, relația se destramă, persoanele implicate nu se mai văd o viață întreagă, iar sentimentul trăit de cei doi rămâne a fi cel mai puternic și în restul cazurilor de „îmbolnăvire”. La fel, gripa devine fatală dacă nu consultăm medicul la timp, dacă circumstanțele geo-politice ne-au forțat să luăm medicamente cu termenul expirat ș.a.m.d. =)) Ar mai fi o stare cunoscută de omenire și cea în care reușim să ne împrietenim cu maladia și mergem  braț la braț cu ea. Cert e că, în ambele cazuri, virusul e mereu în aer.

Dragii mei, vă urez îmbolnăvire plăcută !

Happy Valentine's Day!

Inspirat de aici și aici.