În artă e permis orice - nu și lipsa bunului simț

     Compozitori, pictori, actori de teatru, actori de cinema, sculptori, cîntăreți,scriitori, dansatori și alți creatori de frumos, își expun cele mai gîndite, cele mai năstrușnice, cele mai frumoase și cele mai mărețe idei în fața publicului, care este adevăratul judecător al artei - judecător al frumosului. 
Arta este cea mai minunată modalitate de a-ți expune gîndurile și ideile, de a-ți exterioriza sentimentele și trăirile, ea este acel mijloc prin care oamenii talentați își croiesc un nume prin judecata publicului, de aceea, creatorul trebuie să atragă, prin creația sa, un număr cît mai mare de admiratori, de fani,care îl vor proslăvi și îi va profana creația.

    Întotdeauna, majoritatea publicului a văzut în artă ceva frumos, ceva de admirat, ceva ce provoacă emoții pozitive. Arta a fost apreciată mereu pentru caracterul ei culturalizator, acest element a cultivat și a educat spiritele si comportamentele oamenilor de-a lungul timpului, de-a lungul spațiului.

    În creație se întîlnesc cele mai supreme abilități, cea mai ingenioasă minte, cele mai reușite sclipiri ale omului de geniu; aici se regăsesc perfecțiunea, adevărul și un amalgam de aluzii ce fascinează auzul, văzul și pipăitul.

    Arta dă naștere unor noi imaginații, crează noi subconștiente și salută orice inovație care ar trezi gîndirea umană, care ar crea și ar reîmprospăta sentimente. E de dorit însă, pentru evoluția și civilizarea societății, ca acestea să fie cît mai diverse dar lipsite de urît. Însemnătatea artei în cultura fiecărui dintre noi e colosală, de aceea, orice influență negativă ar putea duce la o oarecare degradare a societății, însă toți vor să trăiască în frumos și bună-stare.

    Mai rămîne de discutat problema cunoașterii fizice, cică toți sînt interesați de necunoscut, de descoperiri, dar acestea nu-și au locul în artă, pentru așa ceva există știința, o cu totul altă ramură, diametral opusă artei; pentru că ar însemna să fim lipsiți de bunul simț dacă am încerca să pictăm structura vreunui organ sexual/intern, sau să compunem muzică în care s-ar încerca imitarea unor procese chimice ori biologice și să afirmăm ca aceasta este o operă de artă...în acest consens, oamenii de artă trebuie sa dispună de un cod de conduită; să nu insulte pe nimeni, să nu facă aberații și atacuri la persoană prin propria lor creație, a fi creator înseamna a avea bunul simț și dragostea față de semeni implantată în interiorul tău, oamenii de creație sînt fini la atingere, măgulitori prin priviri, impresionanți prin fapte, dibaci în acțiuni.

     În concluzie, arta e canalul prin care ideile noastre devin celebre, omul de geniu încearcă să atingă absolutul, publicul își culturalizează spiritul și societatea evoluează, de aceea trebuie promovate valorile spiritual-educative, frumosul, adevărul, modernul, idealul, iar celelalte necunoscuturi să le întruchipăm și să le aflăm din alte ramuri, în care inesteticul și lipsa bunului simț sînt indispensabile. Arta nu trebuie să-și dezămăgeasca iubitorii ei.