În jurul celor ce muncesc, multe muște transpirate mai roiesc

    Se spune că munca înnobilează omul, și atunci cînd muncește, capătă o prețioasă experiență de viață, experiență necesară oricăruia dintre noi pentru a reuși, pentru a deveni personalități respectate și folositoare societății. Pentru unii, munca este o necesitate, o sursă de venit, pentru alții, munca este o plăcere, un monument al regăsirii personale, pentru cineva, munca reprezintă o valoare, pentru altcineva, munca este o pierdere de timp, însă viziunile noastre nu trebuie să fie influențate de alte opinii, munca este pentru noi, ceea ce vrem noi să fie.

   În societate, putem deosebi două tipuri de oameni: oameni care muncesc, și oameni care „muncesc” (în ghilimeli), însă în jurul ambelor părți putem observa alte persoane care activează, mai mult sau mai puțin, mai important sau mai puțin important.                      

    În cazul celor dintîi, aceste persoane, într-adevăr le putem numi „muște”, ele doar culeg roadele celor ce muncesc, pasivitatea lor, nu face altceva decît să dăuneze rezultatului final, „roiesc” în timpul procesului, necontribuind la munca propriu-zisă.

   În cazul celor din urmă, cei ce „muncesc” (în ghilimeli) sunt doar niște aparențe, iar cei care transpiră și fac munca productivă sunt tratați ca niște nimicuri și pot fi striviți asemenea unor muște. De exemplu, la inventarea unui obiect au conlucrat o mulțime de ingineri, dintre care doi au venit cu ideea, au promovat-o, au făcut munca minimă și doar ei sunt cei ce culeg laurii, ceilalți, cu toate că au contribuit la îmbunătățirea proiectului, sunt lăsați în umbră și sunt tratați fară vreun oarecare preț.

   De categorizarea acestor părți: cei ce muncesc și muștele, este responsabilă însăși societatea, ea trebuie să facă analizele de rigoare și hotărîrile decisive, pe de altă parte, clasa muncitorească trebuie să reușească să se impună. Aici, trebuie totodată și instituțiile Media să-și facă datoria, să investigheze faptele și să informeze societatea.

   După părerea mea, respectul ar trebui cîștigat de cei ce muncesc, pentru că esența lucrurilor provine de la ei, iar superficialitatea materiei este un rezultat al acestei roiri cu sau fără măiestrie. Alegerea noastră, de partea cui să fim, din ce parte să privim lucrurile, din interior sau exterior, depinde de dorințele, aspirațiile și scopurile spre care tindem a le realiza, de aceea, important e să ne stabilim bine țelurile și dorințele, pentru că în cele din urmă, nu contează cine suntem, muncitori adevărați sau muște care roiesc, și nimic nu poate aduce fericirea decît realizarea unor scopuri bine determinate și demne unui om cu o personalitate puternică.
   În concluzie, nu greșim dacă ne trudim sau chiar dacă forfotim în atingerea unor idealuri, esențial e cum facem aceste acțiuni, nobil e să muncim, însă chiar dacă roim, s-o facem ca niște albine.