Cu glas sonor plânge chitara,
În fața ta, sub felinar;
Și la apus, când cade seara,
Visăm recife de coral.
Îmbrațișați pe banca noastră -
Și ghiocei din neaua albă,
Și stelele pe bolta albastră.
Mă-nchin cu drag, femeie scumpă,
Ce-adaugi lumii feerie,
Cea care a putut s-ascundă
Dureri și lacrimi ce-au rămas neștire.
Tu să rămâi suflet curat,
Și fugi tu de infame,
Și mângâie chip de bărbat,
Și-nvață de la MAME!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta contează