 |
| Colaj reprezentativ |
Am așteptat cu nerăbdare să vin de la universitate pentru a posta acest text și să aștern niște gânduri care mi-au venit azi dimineață (la ora 12) stând în sala de ședințe. Nimic nu e mai greu decât o zi de luni, mixată cu de toate și care s-a lungit până marți dimineață la ora 5…poate doar o gașcă de nebuni care mi-a sunat la ușă, plini de veselie și dornici de…multe; poate doar sacoșele pline cu sticle de vodka, bere și suc de roșii; poate decibelii formați de vocea unui prieten recent revenit din UE, voce și rîs care mi-a dat emoții în legătură cu deranjul vecinilor și o eventuală patrulă a Poliției; poate doar însăși gravitatea nevinovată a Pământului exercitată pe un pat rupt ce semăna a topogan; poate doar lupta prietenească cu un iubitor al sportului și victoria care nu o mai țin minte; poate cafeluța ”tare” pusă de învins într-un non-stop din apropiere; poate discuția cu două prietene – una frumoasă ca luna între stele și alta urâtă ca negrul de sub unghii; poate conflictul cu cei de la BERCUT din cauza unei bile de biliard. E grea poate despărțirea de prietena cea frumoasă; poate drumul spre casă; poate decizia de a te reîntoarce și a bea apă minerală; poate discuția cu un bussinesman deștept sau, cel puțin care încerca să pară astfel; poate decizia de a urca scările până la etajul 14 cu gândul că va ieși abureala; poate mirosul lăsat de licoarea de pe fundul sticlelor, poate zâmbetul cu care te trezești spunând: „Ieri a fost o noapte GREA, azi – o zi mai minunată” pentru că nu regreți nici koktail-urile, nici plimbările, nici lupta, nici gălăgia, nici că pleci la universitate cu niște pleoape mai boțite decât cămașa de pe tine, nici orele nedormite, nici discuțiile fâlfâite, dar utile, nici cea mai auzită propoziție de aseară care încă mai răsună-n capul cu un singur ochi deschis: „Oameni sî șim!” (*vezi titlul). P.S: Ieri am încercat să fiu în rând cu lumea, astăzi – înaintea ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta contează