E zi, e noapte, e dimineață...

   Tot mai des aud întrebări: Ce este viața?, Ce e moartea?, Ce-i iubirea?, Ce este fericirea? - întrebări care nu știu dacă-și vor afla vreodată răspunsurile, dar care-și află mereu rostul în viețile oamenilor în clipe de adîncă meditație. Chiar eu pun astfel de întrebări oamenilor pe care-i știu și care nu-i știu, oamenilor bătrâni, copiilor, deștepților, proștilor, femeilor, bărbaților, celor săraci și celor bogați. Întrebări care nu au propriile răspunsuri, dar ne deschid ochii în fața altor aspecte, aruncă o rază de lumină peste alte întrebări cu răspunsuri fixe. Uneori aceste întrebări umaniste, filozofice, dacă vreți, ne dau algoritmi bine gândiți în rezolvarea unui impas, unei probleme; ne ajută să atingem scopuri, ne motivează, ne animă...

   În serios sau mai în glumă, mă apuc uneori să formez numere la întâmplare, cu gândul de a întreba persoana de la celălalt capăt al firului dacă știe răspunsul la unele din aceste întrebări; uneori poate se ivesc și alte scopuri, alteori apar alte întrebări , câteodată ies discuții frumoase, uneori - urâte, dar fiecare conversație mă face mai sigur, mai pregătit, mai bun. Unii îmi dau răspunsuri proprii, alții împrumutate, unii atât de simple și banale, alții destul de pompoase și originale. O să înșir câteva răspunsuri de la ultima mea „vânătoare”:

   CE ESTE FERICIREA?!

- scărpinare pentru fiecare mâncărime;
- atunci când ești cu cei pe care-i iubești;
- e ceva măreț, ce nu se știe dacă va fi cunoscut vreodată;
- fericirea e făcută din vise împlinite;
- mult soare, mult zâmbet și oameni dragi alături;
- satisfacerea idealurilor, valorilor și principiilor în viață;
- fericirea - o avalanșă de clipe ce ne bat mereu la ușă, etc.


Nu știu dacă am deveni mai iluminat decât eram, dar știu că m-am trezit cu alte un milion de întrebări și mi-aduc acum aminte de exemplul/comparația prezentată de profesorul de filozofie: Cunoscutul e ca un cerc, o sferă, iar ce-i în jurul ei  e necunoscut - cu cât știm mai multe, cu atât avem mai multe întrebări.

reprezentare grafică :)

Din experiența mea de reporter am aflat că unii oameni nici nu se prea gândesc la asemenea întrebări, sânt luați prin surprindere, nu știu ce să facă, nu sânt pregătiți, se bâlbâie dar după ce au fost presupuși meditației, îmi trimit texte întregi cu ideile lor, fără ca să-i rog sau să fac vreo înțelegere și sper că viața lor devine imediat mai cu sens, mai cu folos...

   E ciudat că definițiile noastre par cele mai bune până în momentul în care descoperim o altă interpretare, mai interesantă, mai bună, mai frumoasă, mai revigoratoare și acesta este un pas înainte.
   E uimitor câte lucruri simple există pe lume, pe care le ignorăm cu nepăsare, inconștient, anume ele ne fac viața mai frumoasă. Aici o să-mi permit să-l citez pe Michael Helmus care spunea: „Detaliile sunt importante”...poate cele mai importante, adaug eu.
   E fantastic că avem o lume care așteaptă să fie descoperită de noi fețe curioase, dornice de experimente, de senzații, de nou.
    E uluitor cât de monotonă-i lumea în comparație cu timpul care zboară cu viteza unei scântei născută în urma unei ciocniri nevinovate.
    E strașnic cum politicienii mint folosind cuvinte frumoase, consumă vise și găuresc viitorul. Dau declarații netoate și duc un mod de viață ce-mi amintește de invidiile și jocurile de la grădiniță. Au o lume, în care popularitatea și supremația (lucruri care cer o responsabilitate enormă) sunt un vis neîmplinit care le creează nervozitate.
   E bine când se termină cu bine...
-când ziua ți-o petreci frumos, înveți, iubești, stabilești relații noi, vezi lucruri minunate, trăiești emoția unui început nou și dai continuitate  visurilor vechi;
-când noaptea e un pic mai lungă și nu adormim la ora zece seara, muzica și dansul colorează întunericul iar luminile orașului e ultima realitate înaintea unui vis superb;
-când dimineața ne trezim și prima încordare aparține buzelor care schițează un zâmbet de satisfacție și mulțumire.