Pe 31 august toată lumea GRĂIEȘTE ROMÂNEȘTE!

      Acum 20 de ani i-a fost făcută, fără a întreba pe nimeni, un rebranding limbii care este vorbită de aproximativ 80% din cetățenii instalați pe teritoriul dintre Prut și Nistru, declarând-o în Constituție „Limbă moldovenească”. Și într-o oarecare măsură sunt de acord, pentru că „siliotka”, „harbuzul”, „pepenii”, și „patlajelele” nu pot fi excluse din vocabularul „românofonilor” din R. Moldova; pentru că „ce”-urile, „măi”-urile, și accentele românești sunt luate în râs în localitățile rurale (și nu numai acolo); pentru că „uăi” și „fa” nu mai jignesc pe nimeni; pentru că „чего”-urile, „что”-urile, „privet”-urile și înjurăturile rusești sunt indispensabile în cadrul dialogurilor dintre moldoveni. Da, asta-i moldoveneasca - un dialect la scară mare, dar româna e cea în care se scrie, cea în care se vorbește la televizor și cercuri intelectuale, cea în care se perfectează toate actele, pe scurt - limba de stat e cea română. Cu toate astea, ne întrebăm tot mai des: „De ce alolingvii nu ne învață limba?!”. Răspunsul e - „Pentru că n-o iubesc!” și n-o iubesc pentru că-i stâlcită, ruptă și murdară de limba în care ei vorbesc corect, demn și glorios. Paradoxul e că moldovenii preferă să învețe să vorbească corect și frumos în alte limbi decât să-și dezvolte propriul limbaj. Dar limba, fraților, se-nvață prin emoție. Să vă dau un exemplu: Când eram mic, nu am întrebat niciodată ce înseamnă „te iubesc”, pentru că înțelegeam prin ochii părinților mei care-mi spuneau asta, și nu mi-a spus nimeni ce înseamnă „ненавижу” pentru că citeam asta pe fața actriței din filmele cu traducere rusească. Prin frică și Stalin a obligat milioane de oameni să vorbească rusește și a demarat un amplu proces de rusificare.

   Știu, acestea nu sunt noutăți, dar le las ca introducere. Ceea ce vroiam să spun e că, de curând, în ziarul Timpul, am citit un articol în care publicația vine cu inițiativa ca pe 31 august, sărbătoare națională de altfel, toată Republica Moldova să vorbească românește. Colaboratorii ziarului speră ca îndemnul lor să fie auzit de cât mai mulți oameni, partide politice, media, Comisiile parlamentare, Departamentele guvernului, dar cel mai important - de vorbitorii de limbă rusă.

   Cu alte cuvinte, mă alătur și eu inițiativei ziarului Timpul, nu că aș fi mare naționalist, ci pentru că îmi place ideea și-mi iubesc enorm de mult limba în care vorbesc. De aceea, vreau să rog măcar pe cei care-mi citesc blogul ca pe 31 august (și, dacă se poate, în fiecare zi) să răspundem șoferilor de rută la întrebarea „Cколько?” - „O persoană!”, vânzătoarelor când ne vor spune „Пожалуйста!” să le răspundem „Mulțumesc!” și bunicuței care ne întreabă „Сколько время?” să-i zicem că „E ora 12!” și nicidecum slavonește. Iar voi, rușilor, respectați-ne măcar cât vă respectăm noi și chiar de v-ați dori să ne înjurați - făceți-o în română!