E noapte și felinarul stă aprins păzind întreaga punte.
E noapte și după un lung suspin, o lacrimă cade pe frunte.
E noapte, cu capu-n jos e spânzurată o curvă.
E noapte și jertfa propriului destin se va ascunde-n umbră.
E noapte, trecut-au multe amintiri.
E noapte, și noaptea se consumă marile iubiri.
E noapte, luna stă ascunsă printre nori de fum.
E noapte, bordelul unei mari matroane s-a transformat în scrum.
Foarte bună. Îmi place mult. Mai ales procedeul, unde fiecare vers se începe cu ”E noapte”. Cîndva în fața unor redactori de revistă am recitat și eu ale mele versuri, unde aveam la fel o poezie unde fiecare vers începea la fel, dar din păcate mi s-a spus că cam zgîrîie urechea acest lucru și plictisește, pe cînd eu așa nu consideram. De atunci nu-l mai folosesc. Aici totul e frumos, bv Dumitru.
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult! :)
RăspundețiȘtergere