Ecaterina Mitin-Stratan: „Important e să nu te îmbolnăvești de vedetism”

foto: facebook.com

                 

   „Doamnelor și domnilor, bună seara! Suntem din nou ÎN OGLINDĂ la Euro TV” – cu această frază s-au obișnuit deja mulți dintre admiratorii Ecaterinei Mi­tin-Stratan, care în fiecare marți și joi aduce în fața telespectatorilor cele mai fierbinți subiecte din soci­etatea moldovenească. De această dată, pe paginile ziarului SIRENA, rolurile s-au inversat și cunoscuta Ecaterina Mitin-Stratan va putea cunoaște emoțiile intervievaților ei.

- Personal, am început să vă cunosc atunci când vocea dumneavoastră prezenta știrile la postul de radio „An­tena-C” însă, când și cum a început Ecaterina Mitin-Stratan cariera în Jurnalism?

- Cariera în jurnalism am în­ceput-o acum 20 de ani. Această activitate a însemnat pe atunci o provocare pentru că eu îmi făcusem studiile la Facultatea de Litere. Un bun prieten care lucra la postul de radio național m-a invitat să particip la un con­curs. Am manifestat interes față de tot ce se mișca pe holurile și studiourile Radio Moldova și așa am început activitatea în redacția „Orașul și oamenii lui”, o redacție locală. După aceasta, în ’98 s-a anunțat de­schiderea unui post de radio municipal, e vorba de Radio Antena C, și pentru că eu deja eram la curent cu evenimentele locale, problemele cu care se confruntă locuitorii municipi­ului Chișinău, cunoșteam toată această bucătărie foarte bine, am trecut concursul de select­are cu brio și am fost angajată în Departamentul Știri la Antena C. A fost o perioadă frumoasă. La început, pentru că nu prea cunoașteam tehnica prezentam știri și noaptea (zâmbește). Eram o echipă nouă, o echipă tânără formată de Alexandru Dorogan și Ion Bunduchi și era important ca fiecare dintre cole­gi să aibă acest spirit de echipă. La Antena C am realizat și emi­siunea radiofonică „Din prima sursă” după care am mai avut un proiect „Afacerea de joi” – proi­ect care aducea bani la radio. Am traversat multe etape inte­resante, am învățat foarte mult de la Antena C. În anul 2001 am fost angajată și la EuroTV, postul de televiziune municipal la care realizam emisiunea „În serviciul comunității” și lucram paralel – atât la Antena C, cât și la EuroTV. 

„Antena C și EuroTV nu plăceau guvernării”

- Dumneavoastră faceți parte din generația jurnaliștilor ale căror drepturi erau deseori încălcate. Cum ați reușit să supraviețuiți și să vă apărați valorile din punct de vedere profesional?

- Atunci erau presiuni foarte mari, erau intimidări, colegii noștri erau ascultați, urmăriți. Mi-aduc aminte că atunci când eram la Antena C, practic tot ce se discuta în această instituție era ascultat pentru că în fața clădirii era o mașină de la securitate cu tehnică specială care avea posi­bilitatea să intercepteze tot ce se discuta în cadrul instituției. Pe vremea comuniștilor, Radio Antena C și EuroTV erau două instituții media care nu plăceau guvernării. Pentru a ne apăra drepturile eram nevoiți să facem grevă. Când a fost sistată emisia postului de radio Antena C am fost și în greva foamei, am scris scrisori diferitor organizații internaționale, președintelui parlamentului, președintelui țării, ca într-un final emisia să fie reluată. Noi am încercat să blocăm aceste fărădelegi însă nu am putut face față presiuni­lor venite din partea conducerii. Atunci, în schimb, am reușit să ne împrietenim foarte mult cu colegii, ca până acum chiar să ne mai întâlnim în fiecare an de ziua postului de Radio An­tena C, 1 octombrie, ca să mai discutăm despre noi, despre acele vremuri, despre care și pe unde a reușit să ajungă.

facebook.com

„Mereu m-am străduit să fiu naturală”

- Sunt sigur că înaintea fiecărei emisii încă mai aveți emoții. Cum vă simțiți atun­ci când se dă semnalul că sunteți în direct și trebuie să moderați emisiunea?

- De fiecare dată am emoții pentru că suntem oameni vii și întotdeauna îmi fac griji ca emisiunea să fie interesantă, în­totdeauna mă strădui ca invitații să fie pe măsură, întotdeauna mă strădui ca discuțiile să fie constructive. Eu nu mă axez niciodată pe senzațional. Îmi place ca telespectatorul când privește emisiunea mea să aibă ce lua. Mereu am această stare de spirit și mă bucur când îmi reușește.

- Sunteți o persoană care și-a câștigat admirația în fața colegilor, a publicului, a elitei politice ș.a.m.d., care sunt principiile după care v-ați ghidat în viață și carieră? 

- Întotdeauna m-am străduit să fiu naturală, să fiu așa cum sânt eu. Niciodată nu am uitat de acea calitate pe care mi-au insuflat-o părinții – omenia. Într-un colectiv întotdeauna trebuie să te regăsești. Mereu am găsit limbă comună cu ori­cine. Orice dificultate sau caz neplăcut am reușit să-l rezolvăm pe cale amiabilă. Cu politicienii nu-i atât de complicat, sunt și ei oameni, au și calități, și neajun­suri ca fiecare dintre noi. Nu știu dacă am cucerit cu desăvârșire publicul. În acest moment, oa­menii au foarte multe opțiuni și în cazul în care nu ești reală și încerci să duci discuția în altă directă imediat te taxează, pur și simplu schimbă canalul. Eu cred că atunci când ieși în emisie trebuie să fii reală, naturală și nicidecum falsă pentru că telespectatorul simte îndată și te taxează.

- Când s-a lansat Publika, ați făcut și dumneavoastră parte din echipă. Analizând com­parativ cele două perioade – până și după 2009, cum a fost această trecere?

- A fost o perioadă frumoasă pentru că am revenit după o pauză în televiziune. M-am în­cadrat imediat și am început să lucrez. Eram dornică și flămândă de această muncă. Prin 2007 nu credeam că va fi posibilă apariția unei asemenea televiziuni atât de repede, dar iată că lucrurile se schimbă vertiginos și odată cu schimbarea guvernării a apărut și acest post pe piața media. Mie proiectul mi-a plăcut foarte mult și am lucrat cu plăcere la PublikaTV. 

„Politica niciodată nu s-a făcut în mănuși albe”

- În meseria noastră politicul joacă un rol foarte important în emiterea informațiilor. Care, în opinia dumneavoastră, ar fi politica perfectă pentru jurnalism?

- Politica niciodată nu va fi perfectă. Politica niciodată nu s-a făcut în mănuși albe. Ca să devii politician cu carismă trebuie să ai abilitățile acestea ca să minți câteodată uitându-te în ochii oamenilor. Când ajungi la putere îți dai seama că nu tot poți să rezolvi, nu tot îți stă în puteri. E important ca în po­litica ce ține de media să nu se treacă niște limite. Oligarhizarea politică este foarte periculoasă pentru societatea noastră. Nu atât politica este importantă pentru jurnalism, cât valoarea umană.

- Ați reușit să creșteți mereu în carieră. Acum sunteți și di­rector al unui post de televiz­iune care are, practic, acoper­ire națională. Cum reușiți să îmbinați viața profesională cu cea personală?

- Nu a fost o problemă pentru mine să le combin. Fiecare om trebuie să aibă o familie care să-i asigură o liniște, o stabilitate, o familie în care să se regăsească, să fie fericit. Pentru mine nu a fost o problemă de acest gen ca din cauza carierei să ratez viața personală. Le reușeam pe toate, și acasă să fiu gospodină, și la serviciu să-mi fac treaba bine. 

- Presa online capătă din ce în ce mai mult teren, reușind să îmbine toate cele trei ramuri ale jurnalismului. Cum vedeți viitorul presei tradiționale în condițiile în care tot mai mulți tineri aleg Internetul ca mijloc de informare?

- Conform ultimului sondaj BOP, populația a declarat că cel mai mult se informează de la televiziune, după care de pe Internet. Internetul este o perspectivă. Mă bucur că la noi foarte mulți cetățeni au ac­ces la internet, au calculatoare, au posibilități de a se informa. Eu nu cred că pot fi inversate aceste roluri, pentru că televi­ziunea îți oferă un produs fi­nal, îți oferă imagini frumoase. Da, poți să privești o emisiune înregistrată la calculator, în relu­are, dar senzația când o privești în direct, la televizor, este, după mine, altceva.

- Activitatea jurnalistică, volens-nonvolens, ne impune unele deprinderi. Atunci când dați de o noutate, în primă instanță, cum o vedeți, din punct de vedere a cetățeanului sau a jurnalistului?

- Când sunt niște senzații tragice le văd din punct de vedere al cetățeanului. Când se întâmplă ceva la nivel instituțional, bineînțeles că reacționez ca un jurnalist și imediat mă gândesc cum am putea să publicăm această știre, ce surse am putea contacta, cum am putea struc­tura acest reportaj ca până la urmă să-i aducem cetățeanului într-un minut și jumătate toată informația de care are nevoie. Mă marchează foarte mult știrile ce țin de viața oamenilor, de viața copiilor invalizi, famili­ilor în dificultate.

„Privesc cu încredere spre viitoarea generație”

- Dumneavoastră ați avut oc­azia să lucrați cu tinerii, vii­tori jurnaliști. Cum vi se pare această nouă generație?

- Mie îmi plac tinerii și întot­deauna mi-a făcut plăcere să lucrez cu dânșii. Ei sunt tot tim­pul ingenioși, descurcăreți, știu foarte multe. Cu toate că mulți zic că tinerii noștri nu studiază, mai mult se gândesc la distracții, eu privesc cu încredere spre viitoarea generație. Ce ține de jurnaliști, la EuroTV vin foarte mulți tineri de la universități să facă practică, discut cu dânșii și îmi inspiră încredere foarte mulți dintre ei. E foarte important în jurnalism să nu te îmbolnăvești de vedetism. Atunci când se cred vedete foarte multe lucruri nu le observă, care ar trebui să le ia în calcul și să le impună într-un material. Dar în general, îmi plac tinerii noștri. Au viitor.

eurotv.md

„La EuroTV există libertatea de creație” 

- De cele mai multe ori redacțiile instituțiilor me­dia, imediat sau pe par­cursul activității lor, încep să depindă de o oarecare influență. Judecând după experiența dumneavoastră, e posibil să existe și să facă is­torie o instituție liberă?

- În presă e important să existe libertate. Spre exemplu, la Eu­roTV există libertatea de creație. Dacă o să întrebi pe cineva de aici, oricine poate să-ți spună că nu există asemenea indicații pre­cum: „pe cutare nu-l filmăm” sau „azi îl arătăm doar pe unul din ac­torii politici”. Nu există interdicții de la cine să iei interviuri sau să îl chemi ca invitat într-o emisiune. Ne se cere doar să fim echidistanți și să respectăm codul deontologic al jurnalistului. Acest lucru a fost demonstrat și de rapoartele Con­siliului Coordonator al Audiovi­zualului și Centrului Independent de Jurnalism. De aceea, eu cred că poate să existe și nu întotdeauna e necesar să depinzi de cineva. Dar până la urmă, fiecare își alege modul de activitate în dependență de scopurile propuse.

- Care este mesajul care vi-l doriți să-l adresați cititorilor mei?

- Toți trebuie să fie ambițioși. Să-și dorească foarte mult să atingă un scop anume. Să aibă obiective propuse. Atunci când îți pui obiective reale și ai ambiție, cu siguranță le real­izezi. Să citească foarte mult. Să fie informați. Atunci când mergi la un eveniment nu pleci acolo ca să afli, ci deja trebuie să știi mai mult decât îți va spune in­terlocutorul sau cel care a orga­nizat conferința de presă. Și nu în ultimul rând, fiecare jurnalist trebuie să fie obiectiv. Obiectiv și echidistant, pentru că corecti­tudinea în profesia noastră este foarte importantă. Un om infor­mat este un om puternic.