(despre) Migrația moldovenilor peste granițe

    Majoritatea moldovenilor spun că au plecat peste hotare de nevoie. Că Moldova, patria lor, nu le oferă nimic - nici locuri de muncă, nici perspectivă, nici condiții, nici securitate. 

Dar voi ce oferiți Moldovei?!


   Foarte mulți au muncit aici, fie că au avut grijă de cetățenii țării însănătoșindu-i, fie că au contribuit la socotirea banilor, fie că au ajutat la distribuirea produselor, bunurilor și altor necesități. Au plecat. La fel de mulți, fără cale de întoarcere. Și-au găsit în Țările Străine locuri mult mai confortabile, locuri care au fost create nu de ei, ci de stăpânii acestor țări. Au mai revenit pe-acasă. Unii și-au luat familiile, alții au lăsat copii în țară și-au plecat din nou să muncească. Să-i întrețină pe cei rămași aici.

   Cu adevărat, cei plecați au contribuit la crearea bunăstării celor de aici. Cu adevărat, și-au luat mașini scumpe. Cu adevărat au construit case și au trăit mai bine. Cu adevărat, au semănat invidie în rândurile semenilor săi. Astfel societatea de aici se întâlnește cu o barieră pusă de societatea de acolo. Barieră pusă în calea dezvoltării țării și poporului nostru. Cei mai „îndrăzneți” dintre moldoveni au ales să rămână acolo din diverse motive - Pentru că văd nivelul de trai de acolo peste al nostru, pentru că de fiecare dată când se întorc acasă sunt iritați de fărădelegi, corupție și de mizeria de pe străzi. 

   În orice caz, din punct de vedere material, modul de viață al moldovenilor s-a îmbunătățit substanțial odată cu migrarea acestora peste hotarele țării. Din punct de vedere spiritual însă, stările moldovenilor au avut de suferit enorm. Soții și soțiile, mamele și fiicele, tații și feciorii, cu toții s-au abătut de la normalitate și relațiile lor au devenit ostile și nepotrivite dezvoltării. Vorbim acum despre o dezvoltare, care statului nostru, îi este vitală din mai multe puncte de vedere. Politic. Social. Economic.

  Întrebarea care apare tot mai des în societate este „De ce moldovenii nu revin acasă?!”. Nu pot să greșesc generalizând, dar sunt un grup de migranți moldoveni care aleg să rămână în străinătate din simplul motiv că acolo este mai bine. Mai bine ca în țara de origine, mai bine ca acasă. Nu pot să nu mă gândesc de ce moldovenii refuză în a crea condițiile care și le doresc - la ei acasă, în țara lor, pentru strănepoții noștri? Din ceea ce cunosc, am înțeles că moldovenii rămân acolo pentru șansă. Au acea șansă de a se simți cineva, de a se simți, oarecum, importanți. Aici, în Moldova, ești privit cu ochi de dușman pe stradă, în instituțiile de stat și în unele private. În străinătate toți îți zâmbesc, toți se oferă să te ajute și ești mereu încurajat. Oricum, ești privit ca un străin.

  Nu cred că reușesc să structurez bine ideile, dar am vrut să spun că cei care refuză să facă ceva pentru Moldova, pentru acest neam cu o istorie frumoasă, cu locuri minunate, cu oameni care, în adâncul sufletului, știu, în adevăratul sens al cuvântului, ce înseamnă omenia, ospitalitatea, ajutorul și dăruirea de sine, sunt niște oameni care nu știu a lua o atitudine față de națiune, căci fiecare dintre noi ne naștem cu obligația morală de a contribui la prosperarea propriului poporului.

   În fine, ar fi minunat să vedem și partea bună a acestei migrări. Cum am spus mai sus, pe lângă nenorocirile care s-au întâmplat și efectele care se vor resimți ulterior, avem o situație îmbunătățită a nivelului de trai, avem o experiență și cunoștințe dobândite în urma călătoriilor peste hotare, DE CE NU AM CONTRIBUI CU TOȚII, ÎMPREUNĂ, LA PROSPERAREA ȚĂRII, la numele și dezvoltarea cetățenilor ei?! Am putea, dar pentru asta ar trebui să revenim acasă!

P.S: articolul următor va fi despre cum am putea îmbunătăți starea și imaginea Moldovei.