(Discursul meu la retorică)
E unică. Ca ea nu mai e nimeni. Este irepetabilă și irevocabilă. Pe ea nu pot fi supărat mai mult de 5 minute. E înțeleaptă. Uneori, orice frază spusă de dânsa pare un aforism. Pot să afirm cu certitudine că fără ea viața ar avea un sens diferit, eu aș fi alt om și aspirațiile mele n-ar fi deloc atât de mărețe. Ea este cel mai autoritar om, fără a fi, însă, drastică sau cruntă. Mă poate convinge printr-o singură privire blândă, iar promisiunile făcute ei sunt mai mult decât o datorie.
Are trăsături fizice delicate, marcate totuși de ani și de greul vieții. Acestea o fac, însă, și mai frumoasă, pentru că acea licărire din ochi, care nu-i dispare niciodată, îi luminează chipul, vorba, mersul zvelt și întreaga-i ființă. Anume atitudinea ei pământească aprinde în interiorul meu un foc care vrea să lumineze și să încălzească mai tare lumea în care trăiesc.
Firea ei șotioasă m-a marcat foarte mult. Tristețea nu are loc în viața mea, pentru că-i deajuns să-mi imaginez chipul ei plin de farmec și zâmbetul ei purificator și deodată prind aripi. Aripi ca să zbor deasupra întregului Pământ, în fiecare loc de unde aș putea să-i aduc un bob de fericire. Veselia ei nu doar îmi alungă tristețea, ci mă inspiră să-i fac pe alții să zâmbească.
Mă inspiră să fac lucruri formidabile și cu ușurință alungă orice gând necurat din rațiunea mea tânără, încă. De aceea, anume ei, îi spun cel mai sincer „te iubesc”.
Mă inspiră să fac lucruri formidabile și cu ușurință alungă orice gând necurat din rațiunea mea tânără, încă. De aceea, anume ei, îi spun cel mai sincer „te iubesc”.
Pot să mă mândresc că am furat multe de la dânsa. Mimici, gesturi, comportament, însă ceea ce n-o să pot să deprind vreodată este dragostea de mamă. Mi-amintesc într-una de grija și afecțiunea ei din zilele în care trebuia să plec de-acasă. Mă aranja, mă pieptăna, mă mângâia cu mâna ei cea blândă, mă săruta duios și mă privea mândră până mă pierdeam în zare.
Iubirea ei nu are limite, puterea ei nu știe ce-i refuzul, iar tot ce face ea mă motivează să fiu bun, să fiu puternic, să fiu mândru de ceea ce fac, iar cei din jurul meu să mă iubească. Am impresia că sunt cel mai norocos bărbat având o asemenea făptură cu suflet extra-terestru. Sunt sigur – e ruptă din rai și dăruită mie,
De ce m-a marcat acest om – cred că v-ați dat seama. Cuvintele spuse de mine sunt doar un punct din univers, sunt doar un fir cărunt crescut în părul des al mamei.
foarte frumos
RăspundețiȘtergerede apreciat !
RăspundețiȘtergeremi-a placut) frumos)
RăspundețiȘtergerefooarte frumos , bravo!!!
RăspundețiȘtergereemotii puternice, slove de aur insirate frumos,, e superb sa poti scrie atit de frumos despre mama.... si eu imi iubesc mama la fel de mult!!! Bafta!! esti remarcabil prin arta ta de a reda gindurile!
RăspundețiȘtergere