Stare. O stare care-mi stoarce din creier cele mai neobișnuite cuvinte. Cuvinte neînțelese. Din altă limbă. Nebune. Totuși nu sunt elocvente pentru a descrie ce simt. Un fel de motivare bolnavă, virusată de greșeli și alimentată cu siguranță.
Vinovăție. Una care mă face puternic, mă inspiră și-mi dă impulsuri de a deveni un acționist (care are nevoie de a face ceva cu propriile forțe) fără a avea timpul de partea mea. Și, cred, că nici locul nu pare a fi unul potrivit.
Alături de mine am, însă, OAMENI. Oameni care continuă să-mi zâmbească, să-mi dea sfaturi, să mă certe și să-și facă griji, iar să zâmbească, să mă sărute, să-mi aducă cafea și să stea alături indiferent de dureri, pierderi, incomodități, emoții, griji sau adrenalină cerebrală provocate de firea mea zbuciumată.
Nebunie curată. Țigări, ciocolată și dulceață omenească, stări sufletești vibrante și viața capătă sens, devine frumoasă ca un boț de soare sau o chitară ce acoperă nudul unei femei cu părul prins sus, în coc.. :*
P.S.: Atenți la partea cu țigările, nu exagerați!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta contează